Primul Parai
Peste tot in lume ... numai nesimtiti daca e sa o luam logic.
Adica sti tu femeie trecuta de prima tinerete ca ai probleme cu digestia si te plimbi ca Mitza Biciclista prin Super-Mega-Market-uri ca sa ai ocazia sa te caci pe tine ?
E de-a dreptul jenant si ca patron sau supraveghetor de sistem video as fi pus-o sa il adune.
Apoi i l-as fi dat la pachet !
Vidéo - Une femme fait caca dans un rayon de supermarché
Al II-lea PARAI
Acest mesaj este adresat tuturor celor care utilizeaza " FACEBOOK " sau doresc sa-l utilizeze. FACEBOOK poate fi o CAPCANA ! Acest sistem nu a fost creat doar pentru PLACEREA DVS; numai cei naivi pot crede asta ! O mica reamintire. Este totdeauna bine de stiut ! În spatele FACEBOOK se afla o imensa afacere, pentru care materia prima o constituie chiar VIATA DVS ! Mesajul care urmeaza este un avertisment referitor la FACEBOOK. Este bine sa fiti în cunostinta de cauza. FACEBOOK este cea mai mare retea de "socializare" din lume, având peste 300 de milioane (in anul 2011, peste 700 de milioane) de utilizatori înregistrati. Peste tot se tinde ca FACEBOOK sa fie utilizat conform legilor locale ale fiecarei tari, ori în realitate FACEBOOK este o societate californiana care functioneaza dupa legislatia Californiei (diferita chiar si de cea americana). Aceasta înseamna ca tot ceea ce dvs plasati pe FACEBOOK va fi arhivat în mod LEGAL într-o baza de date enorma (fotografii, clipuri, conversatii, discutii, documente, texte etc.) si pastrat acolo chiar daca dvs le stergeti ! Si, înca o data, procedând astfel FACEBOOK este în perfecta legalitate ! De altfel, toti utilizatorii FACEBOOK si-au dat acordul pentru ca datele lor personale sa fie înregistrate, conservate si utilizate în orice scop. Va surprinde? Si dvs, înainte de a utiliza FACEBOOK vi se cere un clic pe "accept conditiile", si ca de obicei nu le cititi cu atentie... Este stiut ca FACEBOOK este un site gratuit. Ma veti întreba: de unde ia FACEBOOK banii pe care îi consuma pentru remunerarea celor angajati sau a colaboratorilor, pentru plata brevetelor pe care le înregistreaza etc. Raspunsul este simplu: actualmente un numar foarte mare de firme cumpara dreptul de a consulta arhivele FACEBOOK, de unde pot obtine date care îi intereseaza. Chiar si serviciile de aparare sau politia apeleaza la aceasta arhiva în cursul anchetelor pe care le întreprind. Fiti atenti ! Greselile dvs de tinerete nu trebuie sa devina imposibil de sters ! Evitati orice fel de poze compromitatoare (cu alcool, tigarete, droguri, fotografii tendentioase, intime, vulgare etc.), insulte (caci acestea pot servi ca probe în justitie), informatii / date personale sau private, chiar în relatiile cu prieteni apropiati... "Prietenii de azi pot deveni dusmanii de mâine". Si toate acestea sunt valabile si pentru documente ale prietenilor: multi adolescenti pun pe FACEBOOK poze de-ale prietenilor în ideea ca acestia nu vor fi deranjati, chiar daca unii sunt minori si ar avea nevoie de acordul parintilor... Cereti totdeauna consimtamântul persoanei a carei poza o postati pe FACEBOOK Nimeni nu poate invoca necunoasterea legii, nu puteti spune în instanta "nu am stiut" ! În concluzie, folositi cum doriti aceste informatii. Cel putin sunteti prevenit(a) ! De altfel, se poate pune si întrebarea de principiu în legatura cu FACEBOOK: La ce foloseste o asemenea exhibare a vietii private?
FACETI SA CIRCULE ACEST MESAJ !
NU VA VA LUA DECÂT CÂTEVA MINUTE, VETI FI MAI LINISTIT SI DVS, CA SI CORESPONDENTII DVS.
MULTUMESC !
Al III-lea
PARAI
Protestele din acest ianuarie 2012 fac parte din ciclul visarii si trezirii prin care activistii din România încearca, periodic, sa faca tara aidoma asteptarilor lor. Din când în când o buna parte a românilor care pastreaza o farâma de speranta ajung sa se îmbete în masa cu visul frumos al unei fraternitati miraculoase care depaseste toate limitele prozaice ale vietii reale si care matura, utopic diversele chingi care ne înlantuie în celula fatalitatii.
Am avut un asemenea moment, bineînteles, la Revolutie.
În revenirile urmatoare, din ce în ce mai putinii visatori s-au entuziasmat de Conventia Democratica sau de Alianta Dreptate si Adevar.
La fiecare asemenea moment de extaz colectiv, în timp ce sute de mii de oameni vegetau în reveria unei fantasme sociale, juisând la iluzia controlului prin miscare sociala, strategii real-politik-ului elaborau strategiile de capitalizare electorala – adica având ca finalitate politicul cu toate beneficiile sale – a acestor instante de emotie colectivizata.
Dupa prima fantazare colectiva, Marea Betie din decembrie sa-i zicem, ne-am trezit ca fostii nomenclaturisti, securisti si tehnocratii regimului comunist laolalta cu acolitii lor pusesera mâna pe mecanismele tarii.
Celelalte revolte s-au terminat flasc, de fiecare data, în dezamagirea unei fete seduse si abandonate. În tot jocul asta al amagirilor, energia si cedarile visatorilor au fost transformate, împotriva lor, în bogatia paturii de succes a noii elite si în mizeria si apatia din ce în ce mai vaste a majoritatii.
Cei care sunt în piata acum sunt aceiasi români cu veleitati de activism, exasperati si de data aceasta putin dispusi sa se urce în caruta vreunui vânzator de gogosi politic.
Multi dintre ei sunt votanti PDL pocaiti sau fosti sustinatori entuziasti ai CDR sau ADA. Ei sunt o buna parte dintre cei care la urmatoarele alegeri s-ar fi abtinut în mod hotarât de la vot asimilând absenta cu protestul sau chiar cu negarea. Lor li s-ar fi adresat Alba ca Zapada lui Lazaroiu, daca ar fi avut curajul sa-si însuseasca sloganul principal: Jos Basescu. Utopia comunitariana este aparenta în sloganuri duioase de genul „vreau sa fim prieteni” sau „România îsi asteapta copiii acasa” etc. Noii revoltati, din care îi eliminam pe cei trimisi de partide sau cei carora li s-au promis spagile uzuale în aceste situatii (ceea ce explica, partial, prezenta lumpenilor într-o miscare tipica clasei mijlocii) par a fi, prin urmare, omologii autohtoni ai indignatilor din Spania sau ai miscarilor de tip Occupy din lumea occidentala.
Razmerita timida din ultimele zile este si nu este politica. Ea este politica în masura în care are un proiect de asemenea natura – e drept destul de simplist – acela de a forta plecarea de la putere a actualilor guvernanti. Este apolitica în masura în care evita sa fie asociata vreunei structuri politice care face parte din actualul establishment politic – alcatuit în principal din partidele parlamentare sau cele care au sanse sa intre în parlament. Mai mult, programul si compozitia manifestantilor din Bucuresti sau de aiurea (nu includ aici reuniunile sordide de câte 50-100 de liberali sau pesedisti cu neveste si prieteni de prin unele târguri) semnaleaza evolutii importante în cultura si instrumentarul protestului politic de la noi. Apolitismul mentionat califica revolta izbucnita ca reactie la nedreptatea suferita de Raed Arafat – un avatar al tuturor nedreptatilor pe care românii trebuie sa le suporte în proporia tara, ca o noua miscare sociala.
Ea introduce România în lumea buna a societatilor în care moduri noi de a face politica protestatara si de contestare a întregului esafodaj politico-institutional construit prin dihotomia anti-comunisti vs post-comunisti construit în ultimii 22 de ani.
Pericolul ascuns în toata aceasta miscare cu iz anarhic este nostalgia apasatoare care razbate din toate mesajele protestatarilor.
Revoltatii nostri nu propun, decât sovaielnic, un proiect de societate si solicita direct si vocal restauratia unei stari anterioare (învatamânt, sanatate, asigurari sociale etc.). Se sugereaza aici ca toate lumile posibile au fost încercate si consumate, ori ca unele dintre acestea nu merita lupta, iar singurul proiect mobilizator este cel al întoarcerii la o lume distrusa de actuala elita sociala si politica.
Sa recunoastem, este un deznodamânt trist pentru o tara în care activistii civici au revendicat galagios, multi ani, despartirea de trecut.
Pe de alta parte, este destul de clar de acum de ce s-au bâlbâit reprezentantii establishmentului în raport cu recenta mini-revolta: nu au stiut cu cine au de-a face, cu cine sa discute si despre ce.
Flegmele luate de diversi politicieni care au îndraznit sa coboare alaturi de protestatari i-au lamurit destul de repede de lipsa de disponibilitate a nemultumitilor din strada de a se lasa reprezentati de vreo organizatie politica.
Pe de alta parte, va fi nevoie de o mare flexibilitate a opozitiei pentru a îndesa în sacul cu voturi ceva de pe urma mâniei organizate de pe urma unor evenimente la care nu a participat aproape deloc, practicând o sfiala de fata mare.
Daca USL continua sa gafeze confundând miscarea indignatilor cu vreo retea sindicala sau un ONG achizitionat la bursa de functii politice viitoare probabil ca rata de participare la viitoarele alegeri va înregistra doar mobilizarea activului de partid iar distanta dintre regim si cetateni se va adânci ducând la sporirea nemultumirii populare fata de actuala organizare a vietii politice.
Nu sunt prea optimist în ceea ce priveste perspectivele miscarii dar nici pesimist !
Consider ca o buna cunoastere a mecanismului de implementare a adevarului in structurile sociale simai ales intre indivizi va duce la aparitia unei forme de organizare care va castiga extraordinar de multi simpatizanti.
Dar pentru a organiza o miscare de asemenea anvergura ar avea nevoie de un vehicul politic sau macar un erou în jurul caruia sa se coaguleze o forma organizata de participare politica. Arafat s-a repliat discret, aratând ca doreste sa-si consume energia altfel. Pe de alta parte, orice încercare a vreunui partid de a se asocia miscarii o va distruge ca pe un castel de carti de joc.
Voi recapitula pe scurt ideile acestui scurt eseu care ne devoaleaza faptul ca avem atât motive de bucurie cât si de mâhnire prilejuite de protestele din ultimele zile.
Prima veste buna din ultimele zile este ca în România exista resurse de activism civic si societate civila dincolo de organizatiile non-guvernamentale întretinute din finantari externe.
Mediul ONG are ceva de învatat din aceasta situatie. O alta stire îmbucuratoare este ca nemultumirea populatiei fata de functionarea sistemului politic din România a capatat o exprimare manifesta ti clara. Mai putin fericita mi se pare, pe de o parte, imposibilitatea organizarii acestor manifestari într-o organizatie care sa participe la competitia politica legala. Nici lipsa unui proiect de societatea din partea manifestantilor, care constituie un agregat de revendicari revizioniste nu mi se pare foarte încurajatoare. Timpul ne va arata daca aceste proteste au fost doar un avertisment sau vor fi capabile sa creasca într-un fel sau altul la dimensiunea ideologica si organizationala a unei miscari politice semnificative.
No comments:
Post a Comment