Profesorul Ion Coja a publicat la 2 septembrie 2009, pe blogul sau, un pertinent articol numit „Jalea din economie”. Autorul aminteste despre perioada ceausista a Romaniei, pe care o considera net superioara economic celei prezente. Ipoteza lansata de domnia sa legata de ce s-a intamplat din 1989 pana in prezent este ca economia romaneasca, ridicata cu truda in socialism dar suficient de performanta incat sa asigure tarii o independenta economica semnificativa, a fost distrusa si falimentata de marea finanta mondiala, care nu a suportat ideea ca o tara sa isi fie auto-suficienta, fara sa apeleze la serviciile camatarilor mondiali.
Cateva citate relevante din articolul lui Ion Coja:
„În 1990 România avea o economie autarhică, suficient de dezvoltată ca să se poată descurca fără să importe mare lucru. În schimb aveam un export cu un excedent dintre cele mai mari din lume. România prin lege nu mai exporta materii prime de niciun fel, ci numai produse prelucrate, care incorporau în ele cât mai multă muncă şi creativitate, dând astfel de lucru la toată lumea. Bunăoară, de ani de zile din România Socialistă nu se mai exporta cherestea sau buşteni, ci numai mobilă sau alte produse rezultate din prelucrarea superioară a lemnului.”
„Succesul politicii economice duse de Ceauşescu avea în spate şi anii îndelungaţi în care biet românul a trebuit să strângă cureaua până le refuz, să dârdâie de frig şi să îndure o serie lungă de umilinţe. Dar aceasta era partea nevăzută a lucrurilor, cealaltă, spectaculoasă, evidentă în statistici şi în mulţimea de construcţii civile şi industriale de pe întreg cuprinsul României, ameninţa să devină un exemplu contagios pentru ţările aspirante la un statut de demnitate naţională! Unde ar ajunge marea finanţă mondială dacă toate ţările ar adopta modelul românesc şi ar interzice prin lege guvernului să mai aibă de-a face cu Fondul Monetar Internaţional sau cu Banca Mondială?!…”
„Ba mai mult, pentru ceea ce făcuse, Nicolae Ceauşescu trebuia şi pedepsit. Crezuse în capacitatea românilor de a-şi industrializa economia, de a o face performantă şi capabilă să concureze pe piaţa internaţională economii şi produse economice cu o mare tradiţie. Pentru potenţialul economic la care România ajunsese, Nicolae Ceauşescu se considera îndreptăţit să ceară pentru România un loc la masa sau în clubul ţărilor dezvoltate! Refuzul şi reţinerea acestora era evident.
Repet: România lui Nicolae Ceauşescu devenise un exemplu periculos, care punea în discuţie sistemul financiar mondial, căci dovedea posibilitatea şi deopotrivă necesitatea ca o ţară care vrea să se dezvolte să o facă fără ajutorul şi asistenţa otrăvită a finanţei mondiale. De aceea experimentul românesc trebuia curmat, iar Ceauşescu pedepsit în mod exemplar: cine va mai face ca el, ca el s-o păţească! Cine va mai îndrăzni să conceapă o dezvoltare economică fără controlul şi asistenţa finanţei mondiale, internaţionale, nu va reuşi decât să-şi ducă ţara la dezastru! …Cam aceasta este învăţătura de minte, mesajul pentru liderii ţărilor mici şi mijlocii al spectacolului de la Târgovişte din 25 decembrie 1989.”
Este suficient sa comparam rolul si importanta avuta de fostele intreprinderi socialiste pentru oameni si pentru intreaga tara cu ceea ce s-a ales de ele in prezent pentru a intelege ca Ion Coja nu este departe de adevar: avem de-a face cu o distrugere sistematica si cinica.
Inteprinderile bucurestene Faur, Semanatoarea, IMGB, Policolor sau Aversa vandute rechinilor imobiliari. De pilda, in zona Semănătoarea se construieste un proiect ce include o zona de birouri cu o suprafata de circa 350.000 de metri patrati, o zona comerciala, cu o suprafata de peste 170.000 de metri patrati, cu un mall, un hipermarket si un hotel de patru stele.
Fostele fabrici Spicul si Titan au fost achiziţionate de dezvoltatorul spaniol Hercesa, proprietarul hotelului Cismigiu, pentru dezvoltarea unor complexuri rezidentiale. Platforma Metav, aflată în portofoliul grupului de firme Altrom, controlat de oamenii de afaceri Gabriel Popoviciu şi Radu Dimofte, a fost transformata intr-o zonă de cladiri de birouri renovate.
Grupul imobiliar israelian Africa Israel Investment a anuntat in 2008 ca a inceput lucrarile de constructie la cel de-al treilea proiect din Romania, localizat pe fostul amplasament al fabricii Laromet Bucuresti. Acesta va cuprinde un mall, locuinte si birouri.
In Timisoara, intreprinderea "Solventul", unul dintre primele combinate petrochimice din tara, cu o istorie de peste 130 de ani, a livrat, anual, in perioada 1960-1989, peste 270.000 de tone de produse chimice. ''Solventul'' oferea, în perioada amintită, 1.600 de locuri de munca. Dupa 1989 a ramas cu 100 de vagoane si cativa kilometri de cale ferata din dotare. Pe terenul intreprinderii ar putea fi construite supermarketuri.
La Hunedoara, din platforma siderurgica a fostului combinat ''Victoria'' sau Sidermet Calan au ramas doar structurile de beton ale cladirilor, in condiţiile in care fierul vechi a fost vandut centrelor de colectare. Priveliştea la intrarea in Calan este dezolanta si poate fi vazuta de orice calator care trece pe Drumul National 66, intre Simeria si Petrosani.
Numarul de angajati din siderurgie si minerit din judetul Hunedoara a scazut cu cateva zeci de mii. Combinatul siderurgic de la Hunedoara a avut „sansa” sa fie cumparat de grupul Mittal Steel. Numarul angajaţilor a scazut dupa 1990, de la peste 12.500 la aproape 2.500.
Mineritul din Valea Jiului a fost afectat de restructurare incepand cu anul 1997, cand au plecat din sistem peste 25.000 de oameni.
In Brasov, din 1989 pana in 2007, productia industriala a scazut cu 65%, la inceputul lui 2007 fiind inchise intreprinderile Tractorul, Steagul Rosu, Rulmentul.
Combinatul de la Targoviste are acum 4.700 de salariati, fata de 11.500, cat avea in 1990.
O altă societate mare din Targoviste, SARO, ce producea strunguri, a fost preluata de americani, devenind Wisconsin Turning Systems, dar a falimentat în 2004.
Compania Romana de Pescuit Oceanic (CRPO) Tulcea, care numara inainte de 1989 peste 7.000 de angajati, are in prezent un singur angajat, care se ocupa de arhiva fostei societati.
Singura fabrica de izolatori electrici din tara, societatea comerciala Alcor din judetul Botosani, a fost transformata in sediu al Serviciului Politiei Rutiere. Fabricile de sticlarie si portelan de la Dorohoi, Stipo si Porţelanul, au intrat in faliment. Toti cei peste 1.000 de muncitori au fost concediati.
SC ARO SA din Campulung Muscel, prima uzina romaneasca producatoare de automobile de teren, a fost declarata in faliment in 2006. Inainte de 1989, uzina de la Campulung Muscel avea peste 11.000 de angajati si ajunsese la o productie anuala de circa 17.000 de autoturisme de teren, dintre care mai mult de trei sferturi ajungeau la export. De la infiintarea sa, in anul 1957, si pana la sistarea activitatii, uzina a produs peste 350.000 de autoturisme.
Combinatul Chimic, Fabrica de Zahar, Intreprinderea de Constructii Montaj Utilaj Greu (ICMUG) sunt doar cateva din marile fabrici care au functionat in judetul Giurgiu inainte de 1989 si care acum sunt demolate sau au ajuns la fier vechi.
Concluzia ii apartine tot Profesorului Ion Coja:
„Pe scurt, guvernanţii de după 1990 nu au urmărit privatizarea economiei româneşti, ci distrugerea acesteia. Dintr-o ţară industrială cu o economie autarhică prosperă, cu excedent în balanţa comerţului exterior, România post-decembristă s-a transformat într-o ţară bananieră de consum, piaţă pentru producţia de marfă a altor ţări, o ţară îndatorată până peste cap finanţei mondiale. România este azi o colonie. Atât prin nivelul economiei, cât şi prin maniera în care este guvernată de partide şi politicieni aserviţi altor interese decât cele autentic naţionale.
România este o ţară ocupată. Ocupată şi redusă la ascultare nu de armatele altor state, nu prin forţa armelor, ci prin forţa tratatelor şi contractelor semnate de guvernanţii noştri. Ei se menţin la putere cu sprijinul discret, dar atât de eficient, al celor care beneficiază de pe urma trădării, a vânzării de Neam şi Ţară.”
Daca demonstreaza ceva cele scrise mai sus, este ca socialismul nu doar ca nu este un sistem economic falimentar, ci, din contra, reuseste sa aiba performante impresionante, construind o economie capabila sa asigure suveranitatea pe plan extern al unei tari mici spre medii. Asadar, adoptarea pe cara larga a anti-consumerismului, egalitarismului si colectivismului nu va insemna nici pe departe saracie si dezastru economic. Din contra, se va putea mentine un nivel de trai decent, chiar daca nu bogat sau luxos, ceea ce, dupa cum se stie de pe acest blog, nici nu e necesar.
No comments:
Post a Comment