Aceasta constituie un subiect controversat Ʈn cadrul societatii.
Ćntr-adevar, "manipularea" pentru unele persoane este un cuvĆ¢nt tabu.
Este de preferinta utilizarea notiunii influentare, negociere, convingere sau persuasiune.
Ćn realitate, manipularea prezinta un interes mai mare pentru public.
Indivizii vor sa manipuleze, desi majoritatea dintre ei nu recunosc acest lucru.
Or, ei vor sa nu cada Ʈn capcana strategiilor si a tehnicilor manipulatorilor.
Ca si libertatea, manipularea nu cunoaste frontiere Ʈn aplicare.
Tehnicile manipularii sunt aplicate cu suces Ʈn comert, politica, religie, familie, etc.
Manipularea devine “un rau necesar”, deoarece contribuie la alinierea indivizilor, la promovarea identitatii lor sau a sectelor, dar si la combaterea absenteismului electoral, dezvoltarea vocatiei politice sau familiale.
Cel mai reusit exemplu de manipulare pozitiva este modul în care parintii îsi conving (manipuleaza) copiii sa îsi faca temele, sa manânce tot din farfurie, sa nu vorbeasca urât etc.
Ćn rezultat, copiii sunt cei care au de cĆ¢stigat.
Specialistii în psihologia sociala, ca J.L. Beauvois, R.V. Joule, Ph. Breton, etc., considera ca manipularea este adesea mai eficace decât persuasiunea rationala.
Aceasta se explica prin faptul ca tehnicile de manipulare ofera o iluzie a libertatii.
Mentionam ca diferenta dintre manipulare si persuasiune consta în faptul ca actorul social persuadat cunoaste intentia celui care foloseste aceasta tehnica pentru convingere, pe când în manipulare persoana manipulata nu este constienta de intentia celui care se foloseste de acest proces de convingere.
Tehnici practice contra manipularii
Contra-manipularea este o strategie de lupta Ʈmpotriva manipularii, bazata Ʈn principal pe doua tehnici: a raspunde cu aceasi moneda si a pastra o aparenta indiferenta. Aceste tehnici se refera la utilizarea unei o forme de comunicare echivoca si superficiala, asa cum face manipulatorul Ʈnsusi. Aceasta poate fi dublata prin tratarea mai putin serioasa si ironizarea manipulatorului.
La baza contra-manipularii trebuie sa fie urmatoarele principii:
1. Nimeni nu poate fi convins sa gândeasca si sa actioneze într-un anumit fel împotriva vointei sale.Aceasta teza porneste de la constatarea ca nivelul activitatii constiente (gândire, decizie, etc.) este dublat de un nivel mult mai inteligent si complex, cel subconstient, capabil sa detecteze si sa filtreze orice influenta nonconformista cu convingerile personalitatii respective.
2. Cunoasterea metodelor si tehnicilor de influentare este cea mai corecta metoda de prevenire a manipularii. Cea mai eficienta tehnica de prevenire a abuzului provocat de o manipulare iresponsabila este cunoasterea procedeelor de influentare folosite Ʈn acest scop.
3. Domeniul politic si cel al comertului etc. utilizeaza tehnici manipulatorii asemanatoare în scopuri diferite. Acest fapt a determinat si raspândirea accelerata a tehnicilor politice în domeniul vânzarilor. Scopul lor ultim este însa, satisfacerea necesitatilor cumparatorilor si obtinerea de profit.
4. Indivizii care considera justificata manipularea altora Ʈn scopul satisfacerii doar a intereselor personale, pot actiona astfel fara nici un fel de pregatire speciala.
Ćn jurul nostru sunt persoane de toate vĆ¢rstele, gata sa-si atinga scopurile si sa-si satisfaca necesitatile prin mijloace persuasive.
Cine sunt manipulatorii si cum pot fi descoperiti?
Orice persoana poate juca, la un moment dat, fata de anumite persoane, un rol de manipulator.
Din categoria manipulatorilor profesionisti fac parte: unii politicieni, vânzatorii, spionii etc., dar si membri ai familiei, prieteni, etc.
Ćn prezent, victimele manipularii relationale pot avea parte de mari suferinte (boli grave cauzate de stres). Dupa parerea unor psihologi, doar 10% dintre indivizi poseda „anticorpi” naturali la manipulare.
Cercetatorul francez I. N. Aga Ć®n lucrarea „Manipulatorii sunt printre noi”, prezinta 30 de caracteristici ale unui manipulator. Pentru a decide ca este vorba de manipulare, trebuie sa fie identificate cel putin 10 din caracteristici, citate mai jos. Ce face un manipulator?
1 - Ʈi culpabilizeaza pe ceilalti Ʈn numele relatiilor de familie, prieteniei, dragostei, constiintei profesionale;
2 - evita sa-si asume responsabilitati sau le transmite altora;
3 - nu-si exprima niciodata clar dorintele, sentimentele, necesitatile sau opiniile;
4 - raspunde adesea evaziv sau ambiguu;
5 - Ʈsi schimba opiniile, comportamentul si sentimentele Ʈn functie de persoane si situatii;
6 - invoca ratiuni logice pentru a-si ascunde obiectivele sale egocentrice;
7 - Ć®i face pe ceilalti sa creada ca trebuie sa fie perfecti, consecventi, sa stie cĆ¢t mai multe si sa raspunda prompt Ć®ntrebarilor si solicitarilor”;
8 - se Ʈndoieste de calitatile, competenta, caracterul celorlalti: nu critica pe fata, devalorizeaza si emite judecati;
9 - se foloseste de intermediari (prefera sa vorbeasca la telefon decât fata în fata, lasa note scrise, etc.), pentru a-si face cunoscute mesajele;
10 - învrajbeste si creeaza suspiciune, dezbina pentru a stapâni mai usor si de multe ori poate provoca ruptura unui cuplu;
11 - stie foarte bine sa pozeze Ć®n victima pentru a fi compatimit (Ć®si exagereaza o boala, se plĆ¢nge de volumul mare de munca la serviciu, de anturajul „dificil” Ć®n care traieste etc.;
12 - ignora ceea ce i se cere sa faca (chiar daca pretinde ca tocmai atunci se ocupa de problema respectiva);
13 - se foloseste de principiile adoptate de ceilalti (umanitate, caritate, rasism, „binele” si „raul”, sentimentele materne etc.) pentru a-si satisface necesitatile personale;
14 - ameninta sub o forma deghizata sau foloseste santajul pe fata;
15 - schimba fara menajamente subiectul Ʈn timpul unei conversatii;
16 - evita sau se sustrage de la întâlniri oficiale sau sedinte;
17 - mizeaza pe ignoranta celorlalti pentru a se plasa Ʈn pozitii superioare.
18 - minte;
19 - se foloseste de minciuna pentru a afla adevarul, deformeaza si interpreteaza, denaturând întotdeauna adevarul;
20 - este egocentric;
21 - este gelos Ʈn toate relatiile sale;
22 - nu suporta sa fie criticat si neaga tot ce este evident;
23 - nu ia Ʈn consideratie drepturile, dorintele s-au necesitatile celorlalti;
24 - asteapta de multe ori ultimul moment pentru a da ordine, dispozitii, obligându-i pe ceilalti sa le execute;
25 - ceea ce spune pare logic si coerent, contrar atitudinilor, actiunilor sau modului sau de viata, care se desfasoara dupa o schema opusa;
26 - flateaza, ofera daruri si face mici servicii stiind sa fie pe plac si dând impresia ca-l preocupa problemele celorlalti;
27 - provoaca o stare de proasta dispozitie si un sentiment opresiv de pierdere a libertatii (victima se simte prinsa Ʈntr-o cursa din care nu stie cum sa scape);
28 - actiunile sale sunt deosebit de eficace Ʈn atingerea obiectivelor personale, dar Ʈn defavoarea celorlalti;
29 - ne sugereaza sa facem lucruri pe care altfel nu le-am fi facut niciodata din proprie initiativa;
30 - este mereu subiect de discutie pentru ceilalti, chiar când nu este de fata;
Aceste criterii sunt, evident, departe de a fi perfecte. Ćnsa, aceste criterii pot constitui un bun reper Ć®n Ć®ncercarea de a analiza (auto-analiza) comportamentul manipulativ. Exista unele persoane care utilizeaza sistematic manipularea constienta sau inconstienta, altele doar cĆ¢teodata.
Care sunt mecanismele manipularii si cum se manifesta aceasta?
Mecanismele manipularii :
- Mimetismul si Cameleonismul.
Mimetismul Åi cameleonismul sunt atribute care folosite cu Ć®nÅ£elepciune pot da rezultate excelente.
ĆnsÄ existÄ Åi situaÅ£ii cĆ¢nd regulile generale nu se mai aplicÄ, iar individul odatÄ depistat este predispus eÅecului.
O astfel de situaÅ£ie se poate Ć®ntĆ¢lni Ć®n rĆ¢ndul omuleÅ£ilor cu acel grad de superioritate sporit, cu acel self-esteem ridicat pĆ¢nÄ Ć®n slavi fÄrÄ vreun argument veridic.
Ceea ce nu Ć®nÅ£eleg ei este cÄ trÄiesc Ć®ntr-un univers propriu.
Manipulatorul foloseste masti pentru a-si Ʈnsela victima asemeni cameleonului.
De ex., poate aparea ca o persoana simpatica, altruista, generoasa.
Poate „semana” deliberat cu cineva care prezinta Ć®ncredere.
- Exploatarea convingerilor traditionale.
Manipulatorul Ć®l face pe celalalt sa creada ca el Ć®nsusi adera la principii (de altfel, absolutiste si irationale) general acceptate, cum ar fi: „trebuie sa stii totul”, „nu trebuie niciodata sa te arati ignorant”, „trebuie sa fii perfect Ć®n toate circumstantele”, „trebuie sa-ti respecti Ć®ntotdeauna promisiunile”, „daca ti se da ceva trebuie sa dai neaparat ceva Ć®n schimb” etc.
- Seductia si fascinatia.
Manipulatorul este capabil de seductie, exercitând o adevarata fascinatie asupra victimei, pe care o impresioneaza si o subjuga emotional.
- Atitudine superioara.
Manipulatorul utilizeaza ignoranta celorlalti pentru a aparea Ʈntr-o postura de superioritate intelectuala, Ʈn scopul ca ceilalti sa se simta inferiori si sa permita astfel sa fie abuzati.
- Flatarea.
Aproape orice persoana este sensibila la laude. Astfel, manipulatorul poate obtine ceea ce vrea mult mai usor daca ne flateaza. Acest aspect are legatura si cu auto-manipularea. Credem ceea ce ne face placere sa credem. Este deci suficient sa ni se spuna ceea ce ne place sa auzim.
- Principiul reciprocitatii.
Manipulatorul iti poate oferi ceva fara sa Ć®i ceri pentru ca, la un moment decis de el, sa Ć®ti ceara un contra-serviciu. Ćsi Ć®ndatoreaza victima si apoi abuzeaza de principiul reciprocitatii, aplicat Ć®n mod asimetric.
- Prejudecata fata de autoritate.
Manipulatorul se foloseste de faptul ca este greu Ć®n general sa critici o autoritate. Experienta profesorului Milgram este extrem de interesanta Ć®n acest sens. Subiectii experimentului aplica socuri electrice de intensitate crescatoare unui elev daca acesta raspunde gresit la niste Ć®ntrebari. Desi elevul se contorsioneaza de durere si striga, este suficient ca o „autoritate” reprezentata de un instructor sa Ć®i ceara sa faca asta. Peste 90% dintre subiectii testati s-au supus total instructorului si au ajuns la pragul maxim al intensitatii socurilor electrice Ć®n ciuda a ceea ce vedeau si auzeau de la elev.
Cum gestionam situatiile Ʈn care suntem manipulati ?
- Observarea comportamentului persoanelor care poseda arme native contra manipularii.
S-a observat ca 10% dintre aceste persoane ramân cumva indiferente.
Aceasta atitudine Ʈl irita pe manipulator,care nu reuseste sa destabilizeze persoana respectiva.
Psihologii au observat ca persoanele care ajung mai frecvent victimele manipularii sunt cele pasive, care au o slaba Ć®ncredere Ć®n sine, care nu s-au afirmat Ć®n viata. Este vorba despre persoanele care fac totul pentru a lasa altora o impresie buna, care nu stiu sa refuze. Incapacitatea de a refuza este un handicap, ca si timiditatea de altfel. Ćn acest caz trebuie de apelat la ajutorul unui psiholog, pentru a atinge un nivel mai ridicat de Ć®ncredere Ć®n sine si de a adopta o atitudine „afirmata” (asertiva) Ć®n interactiunea cu ceilalti.
- Mecanismele manipularii sunt mai degraba de natura emotionala decât rationala.
Pentru a rezista la manipulare, se recomanda de a avea mai putina sensibilitate, dar mai multa ratiune.
Exista o metoda numita „strategia rationala emotiva” propusa de psihoanalistul A. Ellis, care ne poate ajuta sa ne confruntam gĆ¢ndurile si convingerile cu realitatea.
Totusi, nu este suficient sa fim doar rationali.
Mai este necesar si sa fim constienti de faptul ca, de obicei, ceea ce vedem si judecam la un moment dat, este doar o mica particica din realitate.
Un manipulator poate prezenta numai partea din realitatea care Ʈi convine lui.
Aceasta limitare a ratiunii se poate corecta prin tehnici cum ar fi: formularea de întrebari, cautarea deliberata de perspective cât mai diferite asupra aceluiasi fapt.
Dintr-un anumit punct de vedere, comunicarea este manipulare.
Ćn lipsa unei abordari rationale, care admite existenta mai multor puncte de vedere corecte, asupra aceluiasi fapt, Ć®n conditiile amestecului ambiguu dintre emotional si rational, comunicarea poate fi un bun instrument de manipulare.
Informatiile prezentate Ʈn acest material provin Ʈn principal din lucrarile :
"Les manipulateurs sont parmi nous" de Isabelle Nazare-Aga;
"Petit traite de Manipulation a l’Usage des Honntes Gens" ,de Jean-Lean Beauvois, Robert-Vincent Joule.
Dupa ce ati citit aceste 2 carti pe care le gasiti si pe internet , puteti sa va continuati aventura Inapoi In Iad ( III ), sa ramaneti Aici, sau sa ne intoarcem in timp.




No comments:
Post a Comment